S-a născut în anul Marii Unirii, a avut o viață zbuciumată, în al doilea Război Mondial și-a pierdut soțul, ucis pe front, a crescut singură un băiat pe care boala l-a răpus, iar acum, la apusul vieții, a rămas singură și neajutorată. Este povestea unei bătrâne care-și roagă moartea în fiecare zi, satulă de amar și suferință. La aproape 100 de ani, tanti Dumitra, a trăit istoria și a muncit o viață întreagă, dar acum este la mila străinilor.
A plâns atât de mult, că a rămas și fără vedere. Bătrâna care împlinește anul acesta 100 de ani a îndurat multe la viața ei. Cât a fost în putere, tanti Dumitra a muncit pe brânci, și-a crescut singură băiatul după ce a rămas văduvă. Viața i-a dat însă lovitură după lovitură. După ce și-a pierdut soțul în război, s-a luptat cu sărăcia, apoi și-a îngropat fiul și acum nepoții și strănepoții au uitat-o.
Rămasă singură, bunica se luptă cu anii bătrâneții și spune că se roagă să nu mai îndure suferința.
A ajuns la mila străinilor. Vecinii și asistenții sociali îi mai trec pragul. Sunt zile în care spune că doarme nemâncată. Pe masă avea un iaurt…l-a cumpărat acum trei zile. Un om cu suflet i-a adus lemne de foc și un vecin le-a spart. Se chinuie singură să-și încălzească cămăruța.
Zilele trecute a mers pe jos doi kilometri până la primărie, s-a târât cum a putut și le-a cerut ajutor. Au dus-o la spital și i-au adus mâncare, însă bătrâna nu vrea să plece la un azil.
Femeia nu cerșește milă, a luptat toată viața cu demnitate, însă puterile au lăsat-o acum și are nevoie de o mână de ajutor, de mâncare, haine și medicamente pentru a-și duce ultimele zile liniștită.