În miez de iarnă, dâmboviţeni din cinci localităţi aleargă după apă. La Priboiu, cisternele nu au fost de ajuns pentru toţi cetăţenii, iar oamenii cară apă de la rudele din alte sate. Cel mai rău este pentru bătrânii singuri şi bolnavi, care nu au puterea să mai ducă o găleată cu apa şi pe care alunecuşul de pe străzi îi ţine izolaţi în propriile gospodării.
Povara anilor pe care îi poartă în spate este îngreunată de lipsa apei pentru bătrânii care nu pot căra găleţile pline cu apă potabilă adusă cu cisternele pe străzi. Tanti Gica are 77 de ani şi merge cu ajutorul unui baston. Nu poate merge prin zăpadă până la capătul uliţei pe care locuieşte, adică acolo unde opreşte cisterna de apă. Femeia spune că este nevoită să consume apă din puţul din curte.
Alţi localnici iau apă de la rude sau topesc zăpada pentru a avea apă menajeră. Indignarea oamenilor creşte tot mai mult de la o zi la alta. Nu au apă potabilă de două zile, dar duc permanent grija facturilor.
În Priboiu, au apărut si primele consecinţe ale consumului de apă infestată cu fecale.
Aşa cum nu au ştiut că se opreşte apa şi, mai ales, că este infestată cu bacterii periculoase, oamenii nu ştiu nici când va curge din nou apă potabilă la robinete.