Fenomenul SINGURI ACASĂ îi afectează și pe bunici, nu doar pe copii. Bătrânii trebuie să ducă în spate o resposabilitate de multe ori prea mare pentru puterile lor. Atunci când părinții pleacă peste hotare, rămân singurul sprijin al copiilor: trebuie să-i crească, să-i îngrijească, să-i educe și să-i țină departe de vicii. O misiune de multe ori imposibilă. În lipsa autorității părintești bunicii sunt depăsiți de situație. Mai grav este că unii părinți uită să se mai întoarcă iar bătrânii trebuie să devină și mamă și tată pentru copiii rămași acasă.
Bătrâni, obosiți și uneori bolnavi, bunicii iau la apusul vieții din nou în piept greutățile. Nu le este deloc ușor și nu sunt deloc puțini. Statisticile arătau că peste 60% dintre românii plecați la muncă în străinătate au lăsat acasă copii. Cei mai mulți ajung în grija bunicilor materni sau paterni încă din primele zile de viață. Părinții lor pleacă să muncească în străinătate și promit că le vor trimite bani. Unii se țin de promisiuni, alții din păcate uită că au lăsat acasă suflete îndurerate. Așa se face că micuții ajung să îi spună „mamă” bunicii și „tată” bunicului. Prin această situație trece și această femeie care își crește cei doi nepoței de la câteva zile. Fata ei nu s-a mai întors, ba chiar și-a refăcut viața peste hotare și a uitat ce a lăsat în urmă acasă.
Drama ei este și mai mare pentru că toată viaţa şi-a petrecut-o prin orfelinate şi centre și nu vrea ca nepoții să aibă aceeași soartă. Ea îi îngrijeşte, îi duce la şcoală şi grădiniţă şi cu ea îşi fac temele. Ca ea sunt mii de bunici în România. Își cresc nepoții, dar nu pot compensa prin afecțiunea lor, dragostea părintească după care copiii tânjesc.
În plus psihologii spun că fenomenul îi afectează și pe bunici, care se simt deseori depășiți de situație și de problemele care apar.
Suportul psihologic este deosebit de important atât în cazul copiilor cât și al bunicilor, iar din acest punct de vedere România mai are mult de evoluat. Nici măcar în școli nu sunt suficienți consilieri sau psihologi, iar bunicii nici atât nu își permit să plătească ore la psiholog.