Sărbătorile de iarnă sunt momentul perfect pentru reînvierea tradițiilor. În timp ce gospodinele pregătesc cozonacii și bucatele tradiționale, copiii merg la colindat. Din casă în casă, colindătorii aduc gânduri bune gazdelor și le vestesc Nașterea Domnului. La sate sunt primiți cu mere, nuci și colaci, pe când la oraș sunt răsplătiți cu portocale, bomboane și unele gazde mai cu dare de mână le oferă și bani.
În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ”Bună dimineaţa la Moş Ajun”. Dacă gazda le deschide, copiii primesc nuci, covrigi, colaci, mere sau bani. În funcție de fiecare zonă a țării, colindele sunt diferite, unele vestesc Naşterea Mântuitorului, altele însă amintesc de ritualurile vechi.
La Brebu în Dâmbovița colindul cu ceata se păstrează cu sfințenie. Copiii se strâng mai întâi la horă în sat, unde petrec câteva ore, iar după miezul nopții pleacă la colind. Ceata pleacă dintr-un capăt al satului şi cutreieră toate uliţele. Fiecare gospodar aşteaptă în poartă colindătorii cu nuci, covrigi sau turte.
Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute ale colindătorilor este umblatul cu Steaua. În ziua de Crăciun, copiii merg din casă în casă și anunță Nașterea Domnului.
În zona Munteniei, în seara de Revelion se colindă cu capra care este însoţită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiţii lăutari care acompaniază dansul caprei. Sar, se rotesc, se apleacă, în acelaşi timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Tot atunci se merge și cu plugușorul și ursul în unele localități.
Dacă la sate tradițiile se respectă cu sfințenie și colindătorii urmează un ritual bine stabilit, la oraș aceștia urează de bine din ușă în ușă sau vin cete de urători de la liceele vocaționale care sunt primite și răsplătite cu bani.