“Doamna profesoară,
Sunt convinsă că aceasta scrisoare va ajunge într-un final și la dumneavoastră.
Sunt mama lui Tedi și vă asigur că în școlile românești sunt mulți de Tedi și mulți profesori ca dumneavoastră.
Sper ca această scrisoare să nu aibă repercursiuni asupra copilului meu, dar, dacă va avea, să știți că nu voi lăsa lucrurile așa, înainte de toate eu vreau un copil fericit, nu un copil timorat, vreau să participe cu drag la ore nu să tremure și să îi fie frică atunci când se apropie ora dumneavoastră.
Îmi pare rău că nu îl pot certa pentru absențele pe care i le-ați pus doar pentru că nu a deschis camera imediat, v-ați gândit ca poate nu îi funcționa bine internetul? Sau poate încă nu ieșise din camera fratele lui care avea și el ore? Pentru că na, mai sunt și familii care au 2 copii ce stau în aceeași cameră.
Dacă dumneavoastră întârziați la oră vă taie cineva acea oră din salariu? Vă ceartă cineva?
Nu este cel mai bun la matematică dar, este copilul meu și pentru mine contează sa fie un copil bun, blând, cinstit, un stâlp de baza al societății într-un domeniu care să îi si placă.
Îmi pare rău că nu îl pot „îndopa” cu radicali și ecuații cu n necunoscute, nu îi plac, asta e, iar aici este și vina dumneavoastră pentru că nu ați reușit să îl faceți să îi placa materia pe care o predați.
Nu le mai dați teme din materia pe care nu ați predat-o încă!
Si dacă din întâmplare (sau nu) o faceți, nu îi mai așteptați „la cotitură” și îi întrebați fix acel lucru și apoi îi criticați că nu au rezolvat singuri pentru ca nu aveau cum. Important este că a avut voință și a fost sprijinit de cineva!
Nu vreau să îmi mai găsesc copilul plângând așa cum l-am găsit astăzi după ora dumneavoastră!
Asta e, nu toți vor/ vom fi matematicieni, societatea are nevoie și de strungari, constructori sau chiar măturători, și acestea sunt meserii din care se pot câștiga bani cinstiți.
Sunt convinsă că și alți părinți gândesc la fel ca mine dar nu au curajul să v-o spuna de teamă, teamă că le veți pune note mici copiilor.Stiți, asta e răzbunare….
Sistemul nostru de învățământ este oricum greșit și știți și dumneavoastră și mulți alți profesori asta.
La ce îi vor folosi adultului de mâine radicalii și ecuațiile sau altele dacă va lucra de exemplu într-un supermarket? Sau va lua drumul străinătății? La nimic, vă spun eu!
Stiți cu câtă frică se gândesc elevii de clasa a V-a că le-ati putea fi dumneavoastră profesoară? Și cât răsuflă de ușurați când află ca nu veți fi dumneavoastră?
Încercați sa rămâneți în inimile acestor copii ca o prietenă, ca o soră mai mare, ca un om care le-a deschis un drum în viață. Dacă ei aleg să nu o ia pe acel drum, dacă nu le place sau se împotmolesc nu e vina dumneavoastră. Își vor aminti însă, cu drag de profa de mate.” a scris Nicoleta Ioniță pe pagina sa de Facebook.