Unirea Principatelor Române, moment de referință în istoria românilor!
Într-o lume în care puterile se împart mai evident ca oricând în mari și mici, iar țările se definesc prin faptele liderilor, ce s-a întâmplat în 1859 trebuie să ne fie model de comportament.
Fapta istorică de atunci pare, astăzi, ceva ieșit din comun în termeni de curaj, viziune, asumare a unui destin pe care nimeni nu ni-l pregătise și nimeni nu avea de gând să ni-l ofere. Am face bine să ne uităm de 100 și de 1000 de ori la atitudinea celor de care facem vorbire și să înțelegem că doar astfel de oameni și fapte se tipăresc în cartea de istorie.
Atunci, s-a tipărit certificatul statului român modern. Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în ambele Principate a fost o „lovitură” pentru mulți, care priveau uluiți cum românii, deși cu interese diferite, deși cu orgolii mari, deși nu-l plăceau toți pe Cuza, au găsit acea resursă incredibilă de maturitate pentru a nu rata o șansă unică. Restul, îl cunoașteți: un stat modern nou, cu instituții noi, cu legislație nouă, cu realități juridice și sociale noi. O altă Romanie. Una în care poporul a ieșit din condiția de „outsider” în care era pus de atâtea ori.
De viziunea, de curajul, de inteligența și înțelepciunea acelei clipe cred că ar avea nevoie România, și astăzi.