La aproape o lună de la distrugerea drumului din Vulcana de Sus, în urma unei alunecări de teren, oamenii au ajuns la disperare. Sunt izolaţi de civilizaţie şi fiecare încercare de a ajunge acasă poate fi ultima. Pământul continuă să o ia la vale, oamenii se chinuie să ajungă în sat, la serviciu sau la şcoală, iar autorităţile ridică din umeri. Localnicii ameninţă chiar cu greva foamei, dacă nu se va găsi o soluţie rapidă.
Aşa se chinuie localnicii din zona Şetreni, aşa cum este cunoscută în sat, în fiecare zi. Pleacă de acasă cu pantofii în plasă, pentru că fără cisme de cauciuc nu pot ajunge la şcoală sau la serviciu şi chiar şi aşa efortul şi riscul la care se expun sunt foarte mari. De câteva zile copiii nu mai merg la şcoală sau la grădiniţă, întrucât nu mai există nicio cale de acces spre sat.
Alunecarea de teren a rupt şi conducta de apă potabilă care alimenta gospodăriile din amonte de alunecarea de teren. Acum sunt în pericol şi firele de înaltă tensiune.
La 88 de ani, domnul Dumitru nu mai are nicio şansă să ajungă în sat, nici măcar pentru a-şi cumpăra o pâine.
Alunecarea de teren s-a activat în urmă cu aproximativ doi ani de zile, însă ploile din ultima vreme au amplificat dezastrul natural. Oamenii se tem şi pentru locuinţele lor.
Oamenii au ajuns la disperare. Pentru că au fost uitaţi de autorităţi, aceştia caută vinovaţi pentru drama prin care trec şi ameninţă chiar cu greva foamei.
Autorităţile sunt depăşite de furia naturii. Comisiile de specialitate au fost de mai multe ori la faţa locului, însă, până acum s-au făcut doar constatări. Reprezentanţii Instituţiei Prefectului Dâmboviţa nu au oferit niciun punct de vedere în legătură cu situaţia de la Vulcana de Sus.
În timp ce autorităţiile judeţene bâjbâie după soluţii, peste 50 de oameni se uită cu groază la pământul care distruge tot în calea lui.