Devin străini de tot ce îi înconjoară, chiar și de propria persoană, nu mai reacționează, nu vorbesc și nu ascultă. Sunt semnele care anunță un diagnostic cumplit pentru copii: autismul. Pentru părinții care primesc această veste, tot universul se schimbă. Începe o luptă pe viață, o luptă cu un dușman care le ține captivi copiii într-o lume a lor. Numărul copiilor cu asemenea probleme aproape s-a triplat în ultimii 10 ani. Terapia este foarte scumpă, iar bugetul pentru decontare este foarte mic. În aceste condiții părinții se luptă atât cu boala copiilor, cât și cu societatea care îi respinge pe acești copii, dar și cu tratamentele costisitoare.
Așa decurge o ședință de terapie cu Raul. Băiețelul are cinci ani, iar de la vârsta de trei ani a fost diagnosticat cu tulburare de spectru autist, pe scurt, autism. De atunci părinții au bătut la uși, au cerut ajutor, au încercat tot felul de terapii și tratamente. Acum Raul ia parte la o oră de terapie ABA. Parcursul este lent, este nevoie de multă răbdare, iar rezultatele se văd în timp. Părinții fac eforturi uriașe să poată susține această terapie, dar și ședințe de logopedie și exerciții nenumărate acasă.
Autismul este una dintre cele mai severe tulburări neuropsihiatrice ale copiilor – iar tratamentul ajuta, ameliorează comportamentul, dar nu vindecă afecțiunea. Diagnosticarea se poate face abia după vârsta de 18 luni. Cauzele care duc la apariția autismului nu au fost descoperite. În România, sunt aproximativ 30 000 de persoane care suferă de Tulburări din Spectrul Autismului. În lume, 1 din 68 de copii suferă de această tulburare. Fără terapie, simptomele se agravează și copilul devine captiv în lumea lui. Terapia înseamnă însă costuri uriașe. De câțiva ani, statul decontează aceste terapii, dar bugetul este redus și insuficient. Așa că părinții trebuie să se descurce.
Cheltuielile sunt mari, însă fiecare progres, cât de mic, este o mare reușită pentru ei.
La Târgoviște, în urma unui parteneriat public-privat a fost deschis în 2015 un centru pentru copiii cu autism și sindrom Down, unde acești primesc zilnic servicii de terapie, iar părinții sunt consiliați pentru a putea să își ajute copiii și acasă să se recupereze. Capacitatea este de 50 de copii. Un ajutor binevenit spun părinții, însă pentru terapiile suplimentare ale copiilor trebuie să plătească sume foarte mari și pe cont propriu.