Pasiune, indeminare, suflet, perfectiune, o viata dedicata unei meserii pe cale de disparitie. Ceasornicaria este, din pacate, unul dintre mestesugurile uitate in ziua de astazi. Daca alta data nu faceau fata volumului de munca, acum, „doctorii de ceasuri” abia daca reusesc sa supravietuiasca. Ceasornicarii sunt cei care nu lasa timpul… sa se opreasca, iar fiecare ticait de ceas are pentru ei o semnificatie aparte. In municipiul Targoviste, mai sunt doar trei, unul dintre ei, Vasile Gheorghe, cel care se lupta cu timpul pentru a duce mai departe aceasta indeletnicire.
Pe centrul vechi din Targoviste este una dintre ultimele ceasornicarii din Vechea Cetate de Scaun a Tarii Romanesti. De cum te apropii te intampina in prag Vasile Gheorghe, cel care de mai bine de 50 de ani repara ceasuri in micul sau atelier. De cum intri, timpul pare ca se opreste in loc.
In Targoviste lucreaza din ce in ce mai putini ceasornicari si asta pentru ca putini clienti le mai trec pragul in ziua de astazi. Explicabil, atata vreme cat tinerii prefera ceasurile electronice, care n-au nevoie de „doctori”.
Cu toate ca vremurile s-au schimbat, o camera de zi fara un ceas pe perete sau un om stilat fara un ceas pe mana sunt de neinchipuit pentru un ceasornicar. Chiar daca din meseria asta nu poti sa faci avere, ceasornicarul spune ca nu o sa renunte niciodata la pasiunea sa de-o viata, iar preturile nu vrea sa le creasca, acestea sunt pentru buzunarul tuturor.
Domnul Gheorghe a incercat sa transmita aceasta meserie fiului sau. El spune ca nu oricine ar putea
fi ceasornica. E nevoie de o mana sigura. Ceasornicarul vine cu placere la munca, pentru ca meseria asta nu-i plictisitoare. In fiecare zi te intalnesti cu alt fel de oameni, cu altfel de ceasuri si in felul asta nu intri in rutina.
Reporter: Cătălina Sandu
Imagine: Răducu Rădoi