Stau în bezna cu teama că pot fi călcaţi de urs, merg kilometri prin pădure pentru a ajunge la şcoală sau la serviciu, nu au apă potabilă, iar drumurile sunt pline de noroi. Aşa trăiesc aproximativ o sută de familii din satul dâmboviţean Cârlăneşti. S-au obişnuit aşa, însă speră măcar la un dram de civilizaţie chiar dacă primesc doar promisiuni o dată la patru ani.
Frumuseţea naturii şi peisajele desprinse parcă din poveşti ascund adevărate drame ale oamenilor care locuiesc într-un sat uitat de lume, dar mai ales de autorităţi. Pădurea ascunde casele modeste şi vechi ale localnicilor, răsfirate de-a lungul unui drum plin de noroi. Satul este la aproximativ doi kilometri de comuna Vârfuri, drum pe care de multe ori copiii îl parcurg pe jos, prin pădure, pentru a ajunge la şcoală. Noaptea satul este în beznă totală. Oamenii nu au beneficiat niciodată de iluminat public.
Lipsa apei, drumurile pline de noroi şi lipsa iluminatului public nu sunt singurele probleme cu care se confrunta oamenii. Satul Cârlăneşti este împărţit în două, din cauza drumului rupt.
Primarul comunei Vârfuri, Petre Iuga pare prea ocupat să asculte problemele cetăţenilor. Edilul nu a fost mai prietenos nici cu jurnaliştii noştri.
Doar dacă se va schimba conducerea localităţii, oamenii mai pot avea o speranţă la civilizaţie.