Persoanele cu handicap grav din comuna dâmboviţeană Brăneşti riscă să rămână fără asistenţi personali! Cetăţenii aflaţi în dificultate sunt condamnaţi de către consilierii municipali să se descurce singuri. Totul pentru că la bugetul local nu mai sunt bani şi pentru indemnizaţiile celor care încearcă să îşi ajute semenii să ducă o viaţă cât se poate de normală, în ciuda faptului că sunt chinuiţi de boală.
Domnul Mihai, în vârstă de 43 de ani, este ţintuit într-un cărucior cu rotile de 24 de ani. Un moment de distracţie i-a luat unul dintre cele mai de preţ daruri, posibilitatea de a se descurca singur. La 19 ani s-a ales cu o fractură de coloană în urma unei aruncări în apă şi de atunci viaţa i s-a schimbat complet. Acum este dependent de mama sa, care îi este şi asistent personal permanent, 24 h din 24 h.
În primii şapte ani, de când se află în scaunul cu rotile, mama sa a fost angajată ca însoţitor personal. Apoi a fost dată în şomaj, iar de un an de zile are din nou contract de muncă în acest sens. Acum, însă a primit un preaviz de la Primăria din localitate, prin care este anunţată că din data de 28 octombrie contractul de muncă se va încheia.
Mihai nu se mai poate folosi nici de mâini. Nu poate ţine în mână nici un pahar cu apă. Spune că fără mama sa ar fi fost mort. Acum este indignat de modul în care administraţia locală îi tratează pe cei chinuiţi de soartă.
Femeia ar trebui să se îngrijească şi de soţul său, care a fost diagnosticat cu cancer de colon, însă nu îşi poate lăsa fiul singur nici măcar o clipă. Cu legea în faţă, Mihai şi mama sa au mers la Primăria din localitate, iar autorităţile locale au ridicat din umeri.
O hotărâre de Consiliu Local mai presus de legea 448/2006, care prevede asistent personal, angajat cu contract de muncă pe perioada nedeterminată, pentru persoanele cu handicat grav. Explicaţia primarului pentru toată această situaţie este simplă: nu sunt bani la bugetul local.
Primarul pare a fi sigur pe ceea ce spune, uitând că de fapt, prin hotărârea de consiliu local, se diminuează toate cele 30 de posturi de asistenţi personali, din care 14 sunt vacante, 10 posturi îndeplinesc condiţiile de încadrare la şomaj, iar 6 vor fi diminuate la expirarea contractului individual de muncă. Edilul spune că asistenţii personali sunt acoperiţi prin indemnizaţie de şomaj. Dacă vor mai avea vreodată fonduri pentru plata asistenţilor personali nu se ştie. Acum, din bugetul local, de 22 de miliarde de lei vechi, nu se găsesc bani şi pentru însoţitorii persoanelor cu handicap.
Problema este că în cazul familiei Anghel, dispoziţia consiliului local prin care s-a aprobat asistenţa personală este greşită. Maria Anghel are contract de muncă pe perioadă nedeterminată, întrucât fiul său este încadrat la gradul de handicat grav, conform certificatului nerevizuibil. Astfel că angajarea mamei nu poate fi limitată la un an de zile. Situaţia a fost semnalată şi la Prefectura Dâmboviţa şi rămâne de văzut cât de legală este decizia aprobată de consilierii locali din Brăneşti şi ce se va alege de persoanele cu handicap din localitate.