oaca handbal aruncand la o poarta improvizata dintr-o saltea, in deplasari se hranesc cu paine cu unt si gem, iar echipamentele sportive se transmit din generatie in generatie. Este povestea trista a sportivilor de la o scoala din localitatea damboviteana Glodeni. Micutii viseaza ca intr-o zi vor ajunge nume mari in handbalul romanesc, insa pana atunci se lupta cu saracia pentru performanta. Nici fetele si nici baietii nu au parasit podiumul competitiilor scolare la handbal din anul 2000, dar se antreneaza in conditii greu de imaginat.
Se antreneaza alergand prin curtea scolii, invata strategie intr-o sala improprie, de doar cativa metri patrati, asteptandu-si fiecare randul sa arunce la o poarta improvizata dintr-o saltea lipita pe un perete. Cu markerul au delimitat colturile unde se executa loviturile. Alte cateva saltele vechi le folosesc pentru antrenament iar atunci cand vin competitiile au voie sa poarte echipamentele ramase de aproape 20 de ani de la colegii mai mari. Sunt conditiile in care elevii de la Scoala Gimnaziala din Glodeni fac performanta si aduc an de an trofee.
In fosta sala de clasa devenita acum loc de antrenamente, copiii se chinuie zilnic sa isi urmeze visul. Chiar daca sunt inghesuiti, trebuie sa fie atenti si la reguli si la siguranta lor. Spun in gluma ca daca se accidenteaza trebuie sa o faca doar dimineata, atunci au deschis la dispensar, in scoala nu exista cabinet medical si nu au nici macar vestiare.
Andrei si Stefania vor sa practice in continuare sportul. Ea este clasa a VI-a, el a-VIII-a. Pana acum s-au chinuit in aceste conditii, insa spera ca pe viitor cineva cu cu suflet mare sa priveasca si catre micii campioni din Glodeni.Le este greu si iarna si vara. Iarna trebuie sa se pregateasca in sala de clasa, vara pe terenul de sport din curtea scolii. Insa caldura ii doboara, asa ca pornesc spre antrenament dis-de-dimineata.
Si chiar asa, au reusit sa ii invinga si pe cei mai buni, pe elevii din scolile si colegiile de profil care au conditii de pregatire mai bune. Sunt nemultumiti ca se joaca la un loc, orase cu sate pentru ca ei au sanse minime in acest fel. Trofeele, medaliile si diplomele stau dovada a muncii lor. E singura satisfactie. Doar ambitia ii determina sa mearga mai departe si dorinta de practica handbal la nivel inalt. Speranta moare insa cu fiecare zi in care trebuie sa se intoarca la antrenamentele improvizate. Si chiar daca ei au cu adevarat nevoie, nimeni nu i-a sprijinit pana acum, cu toate ca judetul Dambovita are sali de sport aruncate prin campuri si pe la marginea satelor, nefolosite si nefolositoare.
ECHIPA: CATALINA SANDU/RADUCU RADOI