Nu stam cu mana intinsa! Noi nu cersim, noi cerem doar sa ne fie respectate drepturile! Este strigatul disperat al persoanelor cu dizabilitati. Multi dintre ei nu s-au nascut cu un handicap, de aceea le este si mai greu sa se adapteze la noua viata. Din pacate, de parca nu ar fi fost suficienta lovitura primita, societatea in care traiesc ii condamna zilnic la umilinta. MDI TV va prezinta astazi cat de greu, daca nu imposibil este pentru o persoana cu handicap accesul in propria locuinta. Desi legea le ofera drepturi celor cu dizabilitati, in realitate, o simpla rampa de acces in fata imoblilui in care locuieste se dovedeste o misiune aproape imposibila in tara noastra.
Pentru Laurentiu Dumitrescu, viata s-a schimbat total in urma cu doi ani si jumatate. Din cauza unei boli grave, medicii i-au amputat piciorul. De atunci primeste lovitura dupa lovitura. Primul care il condamna la saracie este statul. Dupa un an, o comisie medicala a hotarat ca nu poate fi incadrat cu handicap de gradul unu. Desi are piciorul amputat, barbatul a pierdut dreptul la insotitor si primeste si o indemnizatie mai mica.
Si dupa lovitura primita de la stat, Laurentiu a inceput sa simta cat de greu este sa te lupti cu un handicap, intr-o societate in care compasiunea pare ca a disparut. Laurentiu povesteste ca este discriminat la orice pas. Pe hartie are drepturi, pentru ca este persoana cu handicap. In realitate societatea ii fura sansa la o viata normala. Nu are acces in mjloace de transport, in multe spatii comerciale, dar are parte in schimb de dispretul celor din jur. Barbatul povesteste ca nici macar in blocul in care locuieste accesul nu este pentru o persoana cu dizabilitati. Din cauza bolii, barbatul se teme ca va depinde numai de scaunul cu rotile si a cerut sa aiba si el o rampa de acces, in fata blocului unde locuieste. Laurentiu sustine ca a fost refuzat de vecini.
Barbatul spune ca nu sta cu mana intinsa. Nu cerseste mila nimanui. Vrea doar atat: sa ii fie respectate drepturile.
In replica, presedintele Asociatiei de Proprietari spune ca nu a primit o astfel de cerere din partea lui Laurentiu si ca este convins ca locatarii nu se opun construirii unei rampe de acces in fata blocului. Laurentiu va trebui insa sa o faca din banii lui, pentru ca asociatia nu are fonduri.
Cert este ca Laurentiu a cerut deja ajutor autoritatilor locale. Acestea nu sunt obligate sa construiasca o rampa de acces decat la blocurile de utilitate publica, insa barbatul poate cere o autorizatie pentru a-si construi singur o rampa.
Din pacate, drepturile persoanelor cu handicap, atat de promovate la nivel european, la noi nu se regasesc. Legea 448 din 2006 este din acest punct de vedere incompleta. Caile de acces trebuie adaptate celor cu dizabilitati, insa numai in cazul cladirilor de utilitate publica sau celor de locuit construite din fonduri publice. Nicaieri nu se vorbeste despre blocurile deja construite. In concluzie, asociatiile de proprietari nu sunt obligate de niciun articol din aceasta lege sa plateasca penrtu aceasta rampa. In acelasi timp nici nu se pot impotrivi construirii ei. Din pacate, persoana cu dizabilitati are de facut numeroase drumuri pe la institutii si de adunat numeroase acte, pentru a obtine autorizatia de constructie pentru rampa. Mai mult, are nevoie si de semnaturilor celor mai multi locatari, pentru a obtine autorizatia. In cazul in care acestia refuza, nu are decat sa ii dea in judecata, pentru ca ii incalca drepturile.
Din pacate, astfel de cazuri, in care locatarii nu numai ca sunt deacord cu construirea unei rampi de acces pentru persoane cu dizabilitati, ci mai mult, contribuie si cu bani, sunt extrem de rare. Pentru cei mai multi locatari cu handicap, chiar si o simpla rampa de acces ramane un lucru imposibil.
Mădălina Zăbavă
Ciprian Rusa
https://www.youtube.com/watch?v=L4oVOMoNq4Y