Dragostea si dorul de parinti l-au indemnat pe un dambovitean sa transforme casa parinteasca intr-un adevarat altar. Si daca multi sunt indiferenti la valorile trecutului, omul nostru le considera comori. Obiecte vechi si de 200 de ani sunt expuse in Muzeul Satesc de la Varfuri, asa cum ii place lui Gioni Badea sa-l numeasca. In dorinta de a-si pune ampreta asupra acestui loc, a adunat toate obiectele din gospodaria parintilor si le-a reconditionat, ba chiar a dat bani grei pe obiecte din curtile localnicilor pe care acestia le lasasera in paragina. Urmariti un reportaj despre satul de altadata.
In varf de deal, in satul Carlanesti din localitatea damboviteana Varfuri, casa parinteasca a familiei Badea s-a transformat in muzeu. De la intrare te intampina drapelul tarii. Oale si ulcele, razboi de tesut si costume populare, ba chiar si un fier de calcat pe baza de carbuni si un radio vechi, toate sunt expuse in muzeul satesc, asa cum ii place lui Gioni Badea sa-i spuna. Din dragoste pentru parinti, omul a adunat aici toate lucrurile dragi lor.
Inconjurat de exponatele sale, de fotografiile parintilor si sotiei, omul spune ca isi gaseste linistea in acest loc. Ii trezeste amintiri frumoase, dar de fiecare data ochii i se umplu de lacrimi si se intoarce in trecut.
Totul ii este drag aici. Despre fiecare obiect stie cate o poveste, fiecare lucru are propria istorie, iar pe toate le-a consemnat in manuscrisele sale.
Omul se teme insa ca atunci cand nu va mai fi printre noi, muzeu va pieri. Nimeni nu i-a intins pana acum o mana de ajutor pentru a conserva acest loc. De curand, viceprimarul localitatii s-a aratat interesat de el si spera sa il poata duce mai departe.
Cel mai mare regret al lui este indiferenta generatiei de acum pentru valorile trecutului. O spune cu ochii in lacrimi.
Sunt comorile sale, asa le numeste. Si crede ca are o datorie morala fata de inaintasii sai de a duce mai departe traditiile si portul de altadata, dar si vorbele si obiceiurile. Despre altarul din casa parinteasca a scris si intr-una din cartile sale, insa putini le citesc si chiar daca ii asteapta cu bratele deschise, putini ii trec pragul. Ii mai insenineaza zilele, catelusa Pusa, dar si peste ea si-a pus amprenta timpul.