Frumosul de Voineşti nu prea mai este de Voineşti! A rămas doar numele din cel mai iubit soi de mere, întrucât nu se mai produce în pepinierele de pe meleagurile mioritice. În cel mai mare bazin pomicol din ţară, pe Valea Damboviţei, abia dacă mai găsim câţiva meri bătrâni care mai produc Fumos de Voineşti. Pomicultorii preferă soiurile din străinătate, pentru plantaţii super-intensive, care sunt mult mai eficiente decat plantaţiile clasice.
Vremea blândă le-a permis pomicultorilor de pe Valea Dâmboviţei să intre în livezi la curăţat de meri. Ca la fiecare început de an, muncitorii taie crengile atinse de boală şi curăţă merii cât de mult pot în speranţa că le vor prelungi viaţa. Sunt pomi bătrâni, de 80 de ani, moşteniţi de la strămoşi. Soiuri româneşti, autentice, care cu greu se mai găsesc, pentru că producţia puieţilor este din ce în ce mai mică pe meleagurile mioritice. Astfel că, „Frumosul de Voineşti” nu prea mai este de Voineşti, ci de Polonia sau Olanda, de unde sunt cumpăraţi cei mai mulţi puieţi. Principala cauză ar fi dăunătorii, tot mai mulţi şi tot mai agresivi pe Valea Dâmboviţei.
Concurenţa altor soiuri, care au devenit din ce în ce mai căutate au eliminat de pe piaţă „Frumosul de Voineşti”, un măr extrem de gustos, dar la fel de pretenţios în ceea ce priveşte păstrarea.
Oamenii spun că înainte erau alte timpuri, nici bolile nu erau atât de puternice şi nici substanţele atât de scumpe şi ineficiente ca în prezent. Substanţele pentru stropit, care se făceau pe meleagurile mioritice erau foarte puternice şi protejau pomii în tot sezonul cald.
Pomicultorii şi-au schimbat şi pretenţiile. Pentru că vor o producţie mai bogată s-au reorientat către plantaţiile super-intensive. Pentru acestea folosesc material săditor de peste hotare.
Cătălin are 18 ani şi vrea ca pe viitor să-şi înfiinţeze propria sa livadă, aşa cum a învăţat de la părinţi. Deşi este conştient de calitatea incontestabilă a merelor româneşti, spune că va opta tot pentru soiurile străine pentru că vrea o plantaţie super-intensivă.
Specialiştii spun că şi cercetarea românească în domeniul pomicol are multe carenţe, probleme care de-a lungul timpului au dus la producţia tot mai mică a soiurilor româneşti.