Mersul la grădiniţă este un lux pentru mulţi din copiii români. Pare ireal, dar este cruntul adevăr. Doar jumătate dintre copiii din ţara noastră merg la grădiniţă. Sărăcia este principala cauză, la care se adaugă şi nivelul educaţional al părinţilor dar şi lipsa lor uneori. Aşa se face că ajunşi la vârsta la care ar trebui să meargă la şcoală, unii abia iau contact cu educatoarele. Nu ştiu să spună câţi ani au şi nici nu reuşesc să socializeze. În timp ce statul român ridică din umeri, ONG-urile vin în sprijinul acestor micuţi.
E agitaţie mare şi multă bucurie în grădiniţele de vară deschide de Salvaţi Copiii. Sunt 30 de grădiniţe în total care vor găzdui pe tot parcursul verii peste 600 de copii, copii care nu au mers niciodată într-o colectivitate, copii care abia leagă două fraze, sunt timizi şi unii chiar introvertiţi. Aici se vede clar tabloul educaţiei din ţara noastră. Unul din doi copii din România nu merge la grădiniţă. Statisticile arată că ţara noastră se află pe locul al treilea în Europa când vine vorba de rata de abandon şcolar. Sărăcia este principala cauză. Patricia este unul dintre micuţii care a ajuns pentru prima dată în faţa educatoarei. Spune că îi place mult la grădiniţă, dar că nu a avut şansa să meargă până acum. Părinţii n-au avut bani de mâncare şi îmbrăcăminte, aşa că au ţinut-o acasă.
Ca Patricia sunt jumătate dintre copiii de vârstă preşcolară din România. Unii au dificultăţi în a socializa cu ceilalţi, alţii nu ştiu nici măcar să spună câţi ani au sau fug de la grădiniţă. Cum este cazul lui Denis. Deşi ar trebui să fie elev în clasa a-II-a abia vara aceasta a mers prima dată la grădiniţă.
Băieţelul timid abia acum îşi face curaj. Îi place la grădiniţă, dar nu ştia cum este pentru că nu a mers niciodată. Azi este la lecţia de desen şi ştie deja ce ar vrea să facă mai târziu.
Voluntarii de la Salvaţi Copiii încearcă să-i ajute şi să-i integreze în colectivitate. Maria are şase ani. Ar trebui să meargă din toamnă la clasa pregătitoare. Alături de voluntari învaţă lucruri noi.
În rândul copiilor romi de exemplu mai puţin de jumătate au mers o zi la grădiniţă. Unii sunt înscrişi, dar abandonează pe parcurs, alţii nici nu apar în statistici.