Pentru România anilor ’90 fiecare dintre ei a fost doar un număr. Abandonați de cei care le-au dat viață, o povara prea mare pentru un stat sărac, micuții din orfelinatele țării au ajuns în brațele străinilor. Departe de țară, mulți au avut șansă la o viață mai bună, la educație și la viitor. Acum însă, după zeci de ani, vor să–și cunoască familiile. Din ce în ce mai multi tineri adoptati peste hotare s-au inscris in proiectul Copiii niciodata uitati ai Romaniei. Cu ajutorul unei pagini de facebook si a unui site, isi cauta familiile. Povesti emotionante, in materialul urmator.
Pe 24 ianuarie 2015, o tânără româncă stabilită în Irlanda din anul 1996, Ileana Cunniffe Băiescu, a creat o pagină pe comunitatea Facebook cu speranţa de a-şi îndeplini un vis: să-l găsească pe fratelui ei biologic Victor Constantin MARIN, adoptat de la locul lor de origine, Scutelnici, judeţul Buzău. Din disperarea ei, a luat naștere o comunitate întreagă. Copiii niciodată uitați ai României își caută aici părinții. Printre ei și Claudia. Tânăra născută pe data de 3 Noiembrie 1996 în Slobozia, județul Ialomița a fost adoptată în Washington.
„Îmi doresc foarte mult să-mi găsesc mama biologică. Visez de mulți ani să-i aud vocea; oare sună la fel ca a mea, seamănă cu mine?? Mai am frați, surori? Oare şi ei se gândesc la fel de mult la mine…am aşa de multe intrebări!„
Adrian s-a născut într-o familie din județul Ialomița, pe 7 martie 1991. La scurt timp după naştere, a fost adoptat de o familie din Washington care i-a oferit o copilărie de vis, cum mărturisește el. Totuși, vrea să-și cunoască originile.
„Îmi doresc foarte mult să-mi găsesc și să-mi cunosc familia biologică – originea si rădăcinile mele. Părinții mei se numesc MARIA și ANTON IGNAT, este o mare posibilitate, ca ei să fie din Fetești, Ialomița. Am această fotografie cu ei doi, însă copilul din fotografie, este sora mea biologică„.
Marian s-a născut în 1992 în Călărași. Și el a fost adoptat imediat după naștere. Acum vrea să-și cunoască părinții.
„Sunt in căutarea mamei mele biologice, numită OLARIU GHEORGHIȚA din comuna FRUMUŞANI, Călăraşi. Nu dețin foarte multe informații, dar totuşi sper, să-mi găsesc familia„.
Roxana s-a născut în Teleorman, pe 4 februarie 1993. La vârsta de 5 luni a fost internată la Leagănul de copii din ALEXANDRIA, iar la vârsta de 3 ani a fost transferată la casa de copii preșcolari, ROșIORII DE VEDE de unde mai târziu a fost adoptată de o familie din Spania. Tânara vrea să afle cine i-a dat viață și să își întâlnească părinții.
Sunt în căutarea mamei , DAROȘI ANA, fratelui, MIU MARIUS ADRIAN şi tatălui meu. Orice informație despre această familie va fi foarte apreciată.
Și Alina visează să-și cunoască părinții. S-a născut la Budești în județul Călărași, dar a ajuns la București, de unde a fost adoptată când avea 6 luni. A ajuns într-o familie din Carolina de Sud.
„Între anii 1976 – 1987 mama naturală a fost căsătorită cu Marin Gheorghe. Au avut împreună 6 copiii: Marian Gheorghe, Arteni Gheorghe, Florin Gheorghe, Garofiţă Gheorghe, Dănuţ Gheorghe, Lilica Gheorghe. Aceştia ar fi fraţii şi surorile mei vitregi. După ce mama mea naturală s-a despărţit de soţul ei, a mai avut un copil pe numele de Costel Curte. Aş aprecia orice ajutor în găsirea familiei mele naturale„.
Sute de copii adoptaţi în anii ’90 din România îşi caută părinţii cu ajutorul comunităţii facebook – THE NEVER FORGOTTEN ROMANIAN CHILDREN .