Bucuria venirii pe lume a unui copil nu se poate descrie în cuvinte. Uneori însă fericirea este umbrită de un diagnostic pus de medici încă din primele zile. Un sidrom genetic, o afecțiune musculară sau neuro-musculară sau o anomalie reprezintă o cumpănă pentru părinți. Minunile se întâmplă însă la Centrul de Recuperare neuromotorie de la Gura Ocniței, în Dâmbovița. Aici medicii vindecă doar cu mâinile, iar rezultatele tratamentelor sunt uimitoare. Specialiștii de aici găsesc soluții și redau speranța micuților și părinților.
Într-o clădire veche din 1959, la 10 kilometri de Târgoviște, funcționează Centrul de Recuperare Neromotorie de la Gura Ocniței. Un loc în care minunile chiar există, unde se întâmplă miracole la fiecare pas. Aici ajung copii din toate colțurile țării cu diagnostice dure, unii chiar cu șanse minime. Este ultima oprire după ce părinții bat la ușile medicilor și cer cu disperare să le fie ajutați copiii. 5 medici, 16 kinetoterapeuţi şi specialiştii în electroterapie, termoterapie şi hidroterapie vin aici în întâmpinarea lor: cu soluții, cu sfaturi, cu terapii care să-i ajute pe copii.
Elena Tomșa coordonează secția de aici. Spune cu mândrie că de-a lungul anilor a avut reușite excepționale alături de colegii medici și kinetoterapeuți. Mulți copii au ajuns aici imobilizați, fără nicio șansă și au plecat pe picioarele lor.
Clădirea anostă la exterior prinde viață la interior. Aparatura a rămas undeva suspendată în timp, însă nu și pregătirea medicilor care devin din ce în ce mai implicați și se specializează pe cazuri din cele mai grele. Această fetiță a venit însoțită de mama sa tocmai de la Brăila. De patru ani fac naveta aici, dar mama spune că medicii i-au redat speranța. Fetița s-a născut prematur la șase luni și a primit diagnostic de tetrapareză spastică. Acum după terapii și tratamente, se descurcă aproape ca un copil normal.
Minunile se fac cu mâinile goale. Se lucrează mult și procedurile se repetă atât cât este nevoie și până și cel mai mic rezultat este o bucurie.
După fiecare tratament și exercițiu, copiii au parte și de momente de relaxare. Și acestea fac parte tot din terapie. Se numește ergoterapie sau terapia care îi ajuta să se readapteze, să se simtă utili, să își dezvolte abilitățile și competențele și să antreneze creierul ținându-l ocupat. La copii se fac prin joacă. ….lucrează aici de peste 33 de ani și este prietena copiilor.
Din 2012 centrul a devenit secție a Spitalului Județean Târgoviște. Pentru medicii de aici este a doua casă, iar pacienții le sunt ca proprii copii. Uneori sunt nevoiți să acopere lipsurile din propriul buzunar, cazurile sunt din cele mai grele, dincolo de diagnostic vorbim și de cazuri sociale. Unde statul și finanțarea nu ajung, pun mână de la mână. Pe lângă terapie sunt monitorizați și de un medic pediatru.
Din dragoste sunt cuvintele de ordine aici. Totul se face cu afecțiune, din iubire pentru copii. Ei sunt îngerii care le aduc mângăierea și le dau șansa la o viață normală.