„L-am luat în brațe și l-am strâns ca pe copilul meu! M-am bucurat că trăiește, că respiră, că îmi șoptește ceva! Abia așteptam să-l vadă și părinții, să știe că este bine. Era mult fum, i-am dat a doua mea mască și l-am coborât repede scările. Era prea mic ca să-și dea seama ce se întâmplă, iar eu prea emoționat ca să-mi dau seama ce vârstă are! El plângea, iar eu îi tot ziceam că e bine și că ajungem imediat afară! Nu a durat mult și am ajuns la echipajul medical! Au venit și părinții, erau epuizați de neliniștea de a-și ști copilul în pericol! Le-am zis că e bine, au început să plângă și să zâmbească! L-au luat în brațe și m-au cuprins și pe mine în brațele lor!… M-am simțit împlinit, m-am simțit de parcă soția mea a născut al doilea copil! – mărturia unui pompier
Aveți grijă de copiii voștri!”