Nici în anii buni pentru agricultură, producătorii nu se pot bucura. Pe Valea Dâmboviței, în cel mai mare bazin pomicol din țară s-au făcut fructe atât de multe încât se rup pomii. Pomicultorii „cu un ochi râd, cu celalalt plâng”, întrucât, deși producția este extrem de bună, nu are cine să o culeagă roadele. Forța de muncă este tot mai greu de găsit și tot mai scumpă.
Culesul la mere, pere şi prune este în toi pe Valea Dâmboviţei. Producătorii se chinuie să adune fructele doar cu familia. Spun că găsesc tot mai greu forţă de muncă în zonă. Deşi sunt dispuşi să plătească bine nu au pe cine.
Ca să nu rămână cu fructele neculese, pomicultorii s-au gândit să-i primească în livezi pe cei care sunt dispuşi să-şi culeagă singuri fructele, pe care le pot achiziţiona la un preţ mai mic.
Pomicultorii spun că cei care erau învăţaţi să muncească în livezi au plecat în străinătate pentru a câştiga mai mulţi bani, iar tineretul nu este atras deloc de munca în agricultură.
Pe viitor, unii dintre pomicultori se gândesc să renunţe la livezi pentru că nu mai găsesc forţă de muncă. Problema este una generală atât în bazinul pomicol, cât şi în bazinul legumicol din judeţul Dâmboviţa. Pe Valea Dâmboviţei, ziua de muncă, la cules de fructe, este plătită cu mai mult de 100 de lei, dar, chiar şi aşa, oamenii fug de muncă, deşi li se asigură transportul şi hrana. Mulţi dintre români preferă să stea la umbră şi să trăiască doar din ajutorul social oferit de stat.