Un diagnostic cumplit condamnă mii de copii din România la o luptă continuă cu sine și cu cei din jur. Călăuze și sprijin le sunt părinții care de multe ori fac eforturi supraomenești pentru a-i ajuta pe copii să iasă din lumea lor în care sunt captivi și să interacționeze. Numărul copiilor cu asemenea probleme aproape s-a triplat în ultimii 10 ani. Terapia este foarte scumpă, iar bugetul pentru decontare este foarte mic. Singura șansă vine de la centrele de recuperare unde terapiile sunt gratuite, dar sunt foarte puține. În Dâmbovița a fost deschis vineri al doilea astfel de centru, însă în continuare locurile sunt insuficiente.
Așa decurge o ședință de terapie. Uneori același lucru se repetă la nesfârșit pentru ca pacientul să reușească să înțeleagă și să se creeze conexiunea cu realitatea. Parcursul este lent, este nevoie de multă răbdare, iar rezultatele se văd în timp.
Pentru cei care au fost diagnosticați cu autism, sindrom down, dar și alte afecțiuni locomotorii este nevoie și de terapii care să le antreneze mușchii, să le dezvolte capacitățile. Hidroterapia este un pas important. Numai că implică niște costuri mari și timp.
Ionela este mama unui copil diagnosticat cu autism. A descoperit afecțiunea când copilul trecuse de doi ani și de atunci a început lupta. A pierdut șirul orelor de terapie. Ședințele le-a plătit din propriul buzunar. În Pitești unde locuia inițial nu erau locuri în centre, iar în Dâmbovița până de curând a fost doar un singur centru, așa că părinții au căutat specialiști pe cont propriu.
Și Nicoleta duce o luptă zilnică pentru copilul ei. A fost diagnosticat cu sindrom down. Spune că la început a refuzat să creadă că micuțul ei are așa ceva, a intrat în depresie și a negat tot. Apoi a început terapia, însă costurile sunt uriașe pentru veniturile familiei. Acum vine la centrul inaugurat la Găești. Aici beneficiează de terapii, însă nu sunt suficiente.
În Dâmbovița sunt în prezent 1558 de persoane cu certificate de handicap. Centre de recuperare sunt doar două: la Târgoviște și cel deschis acum la Găești. Problema este că și specialiștii sunt greu de găsit. Centrul de la Găești are o capacitate de 35 de beneficiari și asigură programe de terapie, consiliere, evaluare pe o durată de 12 luni.
În România fondurile direcționate către astfel de programe sunt extrem de mici și nu acoperă necesarul. ONG-urile și fundațiile sunt cele care duc greul. Centrul de la Găești a fost realizat de SERA Romania care a investit 200.000 de euro și care asigură și cursuri de formare pentru specialiștii care ajung să lucreze în centru.
În Dâmbovița ar mai fi necesare în prezent cel puțin încă două astfel de centre de recuperare pentru zona Moreni și pentru zona Pucioasa. Copiii au nevoie de terapie zilnică, iar numărul locurilor din centre este redus.