PRIMA PAGINĂ » LOVITI DE SOARTA, UMILITI DE AUTORITATI

LOVITI DE SOARTA, UMILITI DE AUTORITATI

de admin
9 vizualizări

Integrare sociala, nediscriminare, drepturi egale, egalizarea sanselor, libertatea optiunii. Acestea sunt numai cateva din cuvintele frumoase ale legislatiei romanesti cu privire la protectia persoanelor cu handicap, ce tinde sa se alinieze normelor Uniunii Europene. In realitate, dezinteresul autoritatilor, lipsa banilor si mentalitatea colectiva ii trimit la categoria unor fiinte inutile, ii fac prizonieri mai rau decat scaunul cu rotile sau proteza care o poarta pentru tot restul vietii. Ei nu au intrat in Europa. Cum isi umileste statul persoanele cu handicap aflati dintr-un material realizat de reporterii MDI.

Marian Parvu, este tintuit intr-un scaun cu rotile de la varsta de 13 ani. A fost ranit in timpul revolutiei din 1989. Mai exact pe 25 decembrie , de Craciun, Marian a fost impuscat pe un camp, in timp ce era cu oile la pascut. De atunci viata lui s-a transformat intr-un cosmar. La 24 de ani de la revolutie, Marian simte pe pielea lui cum statul l-a lasat in voia sortii. Legile ii ofera zeci de privilegii, insa majoritatea doar pe hartie. Persoanele cu dizabilitati locomotorii au mari probleme sa se adapteze unui trai normal. Asta si pentru ca multi uita de obligatiile fata de aceste persoane. Locurile de parcare pentru persoanele cu handicap, acolo unde exista, sunt luate de masini care mai de care mai luxoase, accesul in institutii, banci, magazine, farmacii, chiar si unele spitale le este aproape imposibil. In plus, de cele mai multe ori dambovitenii in scaune cu rotile sunt obligati sa dea nas in nas cu indolenta unora care monteaza rampe doar …ca sa fie. Pentru o zi , reporterii MDi , l-au insotit pe Marian pe la diferite institutii unde accesul pentru el este practic imposibil. Prima oprire am facut-o la Compania de apa Targoviste. Aici exista o ramapa abrupta, fara balustrade dar care cu greu poate fi utilizata.

Marian si-a incercat norocul apoi la Sectia de Boli Contagioase a Spitalului Judetean Targoviste. Si aici exista o rampa mica, insa imposibil de utilizat. Un cadru medical zambeste si gaseste repede o scuza. Nu-i nimic amuzant. E chiar tragic si umilitor pentru ca de asta are parte Marian. De umilinta!

La registrul Comertului Dambovita rampa e noua, dar ce folos daca e imbracata in gresie. Exemplele negative pot continua. Insa ce folos daca nimanui nu-i pasa?!

Echipa:

Corina Slamnoiu, Mihai Eremia

Madalin Anca, Eduard Leasa

http://youtu.be/nHio_pHxLNw

 

 

Acest website folosește cookies pentru a imbunătații experiența utilizatorilor. Presupunem că esti de acord, însă poți ai opțiuni Accept Află mai multe