MALU CU FLORI, DÂMBOVIŢA
Este agitaţie mare prin livezi, în această perioadă, când culesul fructelor este în toi! Problema este că acolo unde sunt mere şi pere nu prea are cine să le culeagă. Deşi sunt foarte mulţi cei care nu au job-uri stabile, oamenii fug de muncă, iar unii dintre ei se limitează doar la ajutorul social. Pomicultorii umblă din sat în sat pentru a aduna câţiva culegători. Parcurg şi 200 de kilometri pe zi pentru a aduce oamenii la muncă, dar îi găsesc greu, deşi li se oferă bani frumoşi, mâncare şi transport.
Culegătorii vin de la Brebu, Râul Alb, Pietrari şi ale localităţi din judeţul Dâmboviţa până la Malu cu Flori, pe Valea Dâmboviţei, pentru a câştiga câţiva bani de pâine. Agricultorii care au producţie stau şi cu această grijă, să găsească oameni dornici de muncă. Forţa de muncă se găseşte tot mai greu, iar culegătorii sunt adunaţi de prin sate.
Indiferent de vârstă, oamenii care vor să muncească şi au nevoie de bani, vin la cules de mere, de la zeci de kilometri distanţă. Doamna Georgeta este doar un exemplu, de acest gen. Deşi este trecută de 60 de primăveri se urcă pe scară la fel ca în tinereţe. Povara anilor, însă, îşi spune cuvântul la sfârşitul zilei de muncă.
Cea mai înţeleaptă de pe plantaţie este tanti Veta, prin mâinile căreia trec toate fructele culese.
Cât e ziua de lungă, culegătorii trec prin toate livezile şi nu lasă niciun fruct în urma lor. „Înarmaţi” cu scări şi găleţi se mută în altă grădină la cules.
Mare parte din forţa de muncă activă este plecată în străinătate, iar o mare parte din cei care nu au un job stabil primesc ajutor social şi preferă să stea acasă, cu venitul primit de la stat. Astfel că forţa de muncă este foarte scumpă în zilele noastre.
Toamna se anunţă a fi lungă şi caldă, astfel că fermierii vor avea timp să adune întreaga producţie înainte de instalarea sezonului hibernal. Important este să găsească şi culegători în fiecare zi.