Totul începe cu o palmă…prima palmă pe care o primesc într-o zi și peste care trec ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Urmează altele și altele, apoi pumni și scene de calvar. Este soarta a zeci de mii de românce, victime ale violenței în familie. Este și soarta Georgetei care a îndurat 14 ani de bătăi pentru copiii ei. A fugit de acasă atunci când a simțit că nu mai poate. Fiecare a treia femeie din România este victimă a violenței sexuale și fizice, dar nici măcar 10% dintre ele nu depun plângere împotriva agresorului.
Violența în familie nu alege. I se poate întâmpla oricui. Indiferent de statut. Neajunsurile, dezamăgirile, certurile, sunt doar câteva motive care pot stârnii apariția violenței. Victimele violenţei primesc consiliere, adăpost şi sprijin în România, însă multe dintre ele cer ajutorul prea târziu sau de teama agresorilor acceptă calvarul. Georgeta este una dintre femeile care au simțit pe propria piele agresivitatea fenomenului. 14 ani a îndurat calvarul.
Câna a simțit că nu mai poate, că cele două fetițe sunt în pericol au fugit de furia celui care ar fi trebuit să le fie soț și tată iubitor, au fugit de calvarul beției și bătăilor și au ajuns într-un adăpost pentru victimele violenței. Fata cea mare suferă de epilepsie, iar episoadele de violență au traumatizat-o.
În România 3 din 10 au fost agresate fizic sau psihic, de la vârste fragede. În realitate, numărul lor este mult mai mare, pentru că legea penală nu îi pedepseşte şi pe agresorii care se obţin iertarea victimelor. Grav este și faptul că în multe familii copii cad și ei victime violenței domestice. Fie că sunt martori la episoadele cu bătăi și rămân marcați, fie sunt victime directe, iar furia bătăușului se răsfrânge și asupra lor.