GEANGOEȘTI, DÂMBOVIȚA
Sărbătoarea Înălțării Domnului a fost aleasă de Biserică și ca zi de comemorare a eroilor neamului care s-au jertfit pentru patrie. În fiecare an se organizează clasicele ceremonii religioase și militare pentru cei care au pierit pe front, care se încheie cu defilarea trupelor. În localitatile mai mici, însă, ceremoniile nu sunt la fel de fastuase, dar încărcătura emoțională este chiar mai puternică, mai ales pentru cei care au fost pe front și care, prin aceste evenimente retrăiesc momentele în care erau în bătaia focului. Un astfel de personaj găsim la Geangoești, în județul Dâmbovița. Nea Mitică are 96 de ani și ne povestește cum a văzut el războiul, chiar de pe frontul de luptă.
Dumitru Diţă, Nea Mitică, aşa cum îl ştie tot satul, are 96 de ani şi îşi aminteşte cu lacrimi în ochi perioada Celui De-al Doilea Război Mondial. Avea 19 ani când a ajuns pe front, după trei ani de pregătire premilitară, cum era la acea vreme. De la 15 ani a mers la instrucţie prin pădurile din zonă.
Nea Mitică abia se însurase şi şi-a lăsat acasă soţia gravidă. Când a ajuns pe front a primit scrisoare că a pierdut copilul. Bătrânul spune că nu a avut timp să simtă durerea pentru că la scurt timp el şi ceilalţi colegi militari au fost luaţi de ruşi.
În cămaşă şi în izmene, îşi aminteşte Dumitru Diţă, a reuşit să scape pe timp de noapte, când prizonierii au săpat un tunel pe sub sârma ghimpată şi au fugit. Din Ucraina, bărbatul a venit pe jos până la Geangoeşti. A mers mai bine de 3 săptămâni, fără hrană, dar cu dorinţa de a ajunge în viaţă acasă.
Când se apropia de casă, la Ploieşti, a fost surprins de un alt atac şi nu credea că va mai scăpa şi de această dată.
După ce s-a întors de pe front, Nea Mitică a avut doi băieţi. La naşterea celui de-al treilea copil, soţia i-a murit la vârsta de 28 de ani, el având 29. Pruncul l-a dat de suflet pentru că nu putea să îl crească singur. La câţiva ani s-a recăsătorit şi a mai avut doi copii, dar a rămas, din nou, văduv. Acum bătrânul trăieşte singur şi se descurcă cu propriile puteri. Îşi găteşte, îşi îngrijeşte grădina de legume şi întreaga gospodărie. Bunicul spune că ce a fost cel mai greu a trecut şi pentru că a scăpat cu viaţă din război nu se mai teme de nimic.
În acest an, de Înălţare a fost omagiat de autorităţile locale, fiind pe lista eroilor care au luptat pentru ţară. Cu lacrimi în ochi, veteranul a participat la slujba de comemorare a colegilor săi, care nu au fost la fel de norocoşi ca el şi nu au mai ajuns acasă după ce au luptat pe front.