La jumătate de an de la momentul în care o alunecare de teren le-a distrus casele, cele opt familii din Glodeni au găsit puterea de a o lua de la capăt. În prag de iarnă s-au apucat să ridice camere, să cumpere teren și să reabiliteze case bătrânești. Banii primiți din despăgubiri i-au investit pentru a avea un acoperiș deasupra capului. N-au fost suficienți, dar măcar au ieșit cât de cât din impas. Bătrânii cu greu se lasă convinși să părăsească casele unde au trăit o viață. Locul este pustiu, doar câinii se mai aud și din când în când un tractor cu care oamenii vin să care bunurile.
Martie 2018. O alunecare de teren zguduia din temelii liniștea comunității din Glodeni. Pe acest deal, opt familii aveau să privească neputincioase cum agoniseala lor de-o viață se duce de râpă. Casele, grajdurile, magaziile, toate au fost afectate de pământul care a luat-o la vale. În urma dezastrului a rămas un peisaj dezolant. Pe uliță se mai aud doar câinii. Rând pe rând oamenii și-au luat ce-au avut de preț și au plecat. După ce nenorocirea i-a lovit, s-au luptat luni la rând cu statul, cu birocrația, cu nepăsarea. Au primit în cele din urmă despăgubiri, insuficiente, dar cu banii au încercat să o ia de la capăt.
O singură familie a primit suma maximă, 20.000 de euro de la asigurator. Oamenii au plecat și s-au apucat să facă o casă lângă copii. Nu toți au fost la fel de norocoși. Cristiana a primit doar o parte din despăgubiri.
Pentru o casă a încasat puțin peste 4000 de euro, iar cealaltă clădire a fost evaluată la 6000 de euro, dar a primit doar jumătate. Aici a investit totul și acum privește dezastrul.
Alunecarea continuă să se manifeste. De la o zi la alta oamenii văd noi cratere.
Cu banii din despăgubire, Cristiana a cumpărat o casă bătrânească în comună. S-a apucat să o renoveze ca să aibă unde să stea cu cei doi copii și mama bolnavă la iarnă.
Cu toate acestea, cei bătrâni se încăpățânează să rămână aici. Nea Traian nu se îndură să plece din curtea unde a trăit o viață. Soția și copiii au reușit să cumpere o casă în sat și s-au mutat. El spune că mai rămâne aici să îngrijească animalele. Îi e milă de ele și de munca de-o viață.
Băiatul, Ciprian, încearcă să-și convingă tatăl să se mute și el de aici. Acum vine să hrănească animalele și să mai recupereze câte ceva din gospodărie.
Vecinii pe care alunecarea nu i-a afectat atât de mult stau și ei ca pe ace. Văd cum zi de zi locul devine pustiu, dar nu se îndură să plece.
Drumul a fost refăcut cât de cât pentru ca oamenii să poată intra cu tractoare și mașini să-și adune bunurile. Zona nu mai poate fi locuită, riscurile fiind foarte mari. Primăria încearcă acum să-i ajute pe oameni cu actele pentru noile locuințe.