Lacrimi de dor si disperare, la cinci ani de la moartea Madalinei Manole. Parintii artistei au pregatit un parastas pe care l-au dorit discret, insa,cei care au indragit-o pe FATA CU PARUL DE FOC au venit la cimitirul din Ploiesti pentru a o comemora. Au trecut cinci ani de cand Madalina Manole a plecat dintre noi, cinci ani de chin si intrebari fara raspunsuri pentru parintii artistei.
Parintii Madalinei Manole nu au liniste nici la cinci ani dupa moartea fiicei lor. Magistratii Tribunalului Bucuresti au respins cererea parintilor cantaretei, de redeschidere a anchetei privind moartea acesteia. Eugenia si Ion Manole au contestat la Tribunalul Bucuresti decizia procurorilor de neincepere a urmaririi penale fata de sotul Madalinei Manole, Petru Mircea, insa instanta le-a respins solicitarea. Cei doi considera ca Petru Mircea este vinovat de moartea artistei.
In ianuarie 2011, procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti au dispus neinceperea urmaririi penale impotriva vreunei persoane in dosarul privind decesul artistei, Madalina Manole.
„Prin rezoluþia din data de 19 ianuarie a Parchetului de pe lângã Tribunalul Bucureºti, s-a dispus neînceperea urmãririi penale pentru infracþiunea de omor, prevãzutã de art. 174 din Codul Penal, întrucât decesul numitei Magdalena Anca Mircea nu a fost consecinþa vreunei fapte prevãzute de legea penalã.” SURSA PARCHET
Potrivit raportului de autopsie medico-legala, intocmit de Serviciul de Medicina Legala Ilfov, moartea artistei a fost violenta si cauzata de insuficienta cardio-respiratorie acuta, generata de intoxicatie cu carbofuran. Parintii artistei nu sunt impacati cu aceasta idee si isi plang in continuare disperarea. Alaturi de ei sunt prietenii Madalinei, care, an de an, fac gesturi impresionante la mormantul cantaretei. O astfel de persoana este Daniel Gheorghe, foarte bun prieten al artistei și cel mai infocat fan al ei, i-a fãcut o scrisoare artistei.
„Shakespeare considera cã „un prieten este cineva care te cunoaște așa cum ești, înþelege ce ai fost, acceptã ce ai devenit și, cu blândețe, te lasã sã crești în continuare”. Însã un prieten de acest fel nu se gãsește chiar pe toate drumurile. Un astfel de prieten e ceva rar și extrem de valoros și care, dacã ai norocul sã-l câștigi, trebuie sã știi sã-l pãstrezi și sã-l prețuiești! Acum 5 ani am pierdut un astfel de prieten. A trecut pragul în lumea de dincolo, în lumea spiritelor, un loc probabil mai bun decât lumea noastrã materialã în care mereu alergãm dupa ceva și-n care timpul acordat celor dragi – pentru a-i asculta, pentru a-i ajuta, pentru a le fi alãturi – e din ce în ce mai limitat. Îmi lipsești mult! Trec deseori pe la tine și aștept sã-ți vãd chipul, sã-ți aud VOCEA! …De aici de pe pãmânt, voi trimite „scrisori imaginare” cãtre neant știind cã „acolo” existã cineva care nu va rãmâne nepãsãtor, și gândul acesta mã va umple de bucurie, de tristețe, și cu tãinuitã grijã îmi voi ascunde „marea de lacrimi”…”.