Aruncăm o privire prin târgurile cu produse tradiţionale, mai ales în această perioadă, când roadele toamnei sunt expuse peste tot, şi vedem producători zâmbareţi care îşi aşteaptă clienţii. În spatele zâmbetelor, însă, se ascund nenumărate nemulţumiri şi lipsuri, care nu fac altceva decât să genereze preţurile, pe care oamenii le condamnă. Producătorii se luptă cu birocraţia, nu primesc suficient sprijin de la stat şi nici profitul nu-i mai satisface. S-au obişnuit să lucreze pământul sau să se ocupe cu creşterea animalelor şi spun că nu pot renunţa la obiceiurile moştenite de la părinţi, în ciuda greutăţilor pe care le au.
Domnul Marcel se ocupă cu apicultura. Chiar dacă producţia nu a fost una de excepţie în anul 2016, vremea capricioasă nefiind propice activităţii albinelor, produsele de profil se vand foarte greu.
Nu doar apicultorii sunt nemulţumiţi. Agricultorii sunt dezamăgiţi din cauza faptului că statul român nu le oferă niciun fel de sprijin.
O utopie pare a fi şi relaţia crescătorilor de animale cu statul. Doamna Natalia are o sută de vaci şi 620 de oi, de care se ocupă împreună cu soţul. Produce brânzeturi din anul 2009, fără niciun fel de sprijin de la stat. Spune că nu a încasat nici până acum subvenţia de la APIA pentru bovine, pentru anul 2015.
Aşadar, comunicarea dintre stat şi producători lipseşte cu desăvârşire. Nici legea prin care ar fi trebuit să se introducă produsele româneşti în supermarket-uri nu i-a ajutat prea mult pe micii producători.
Toată lumea le spune producătorilor să se asocieze pentru a avea profit mai mare, însă şi în acest sens au nevoie de ajutor, un ajutor care vine…de nicăieri.