Ciobanii au ajuns să regrete vremurile de altădată! Animalele nu mai reprezintă o sursă bună de venit pentru crescătorii care se plâng că prețurile produselor scad însă costurile de întreținere cresc de la an la an. Lâna o aruncă iar carnea și brânza o dau pe prețuri de nimic.
Nea Nicu se ocupă de creșterea animalelor de când se știe. Este cioban, însă meseria aleasă nu-i mai place. Spune că statul român nu face nimic pentru a încuraja crescătorii de animale, subvențiile vin întotdeauna cu întârziere iar banii primiți sunt prea puțini în comparație cu munca și cheltuielile ciobanilor. În România nu mai există fabrici care să preia carnea, brânza sau lâna animalelor așa că ciobanii aruncă lâna iar restul produselor le vând la prețuri mult prea mici.
Activitatea crescătorilor de animale este îngreunată de supermarketuri care vând produse aduse din import la prețuri mici iar oamenii nu mai fac diferența între costurile unui produs natural și al celui produs în masă. Prețul laptelui a scăzut și este preluat de marile corporații pentru a produce sub branduri internaționale.
Produsele ieftine nu pot fi și de calitate iar românii au învățat în ultimii ani să spună : este scump! fără a se mai gândi la munca depusă pentru un produs și la calitatea acestuia. Crescătorii de animale știu că laptele și brânza lor nu se compară cu cele produse în marile fabrici însă se luptă cu mentalitatea oamenilor indusă de fenomenul de globalizare. Micii producători ar avea nevoie de susținere serioasă din partea statului pentru a-și vinde și promova produsele autentice, însă ajutorul așteptat , întârzie de fiecare dată să apară.