Daca vrea cineva sa lucreze in locul nostru, ii cedam postul bucurosi. Asta spun cei mai multi dintre angajatii Cailor Ferate, disperati de situatia in care au ajuns, dupa ce au lucrat zeci de ani la aceasta companie. Daca in trecut, era bataie pe aceste locuri de munca, tinerii facand concurenta la scolile care le garantau ca, dupa absolvire, vor avea un post sigur si banos la CFR, acum angajatii, cei mai multi trecuti de 45 de ani, ar pleca si maine, daca ar avea unde. MDI TV continua seria dezvaluilor in exclusivitate despre dezastrul de la Caile Ferate si despre conditiile grele de munca ale feroviarilor.
Pentru feroviarii damboviteni, vremurile sunt tot mai grele. Daca in urma cu zece, douazeci de ani, se bucurau de un serviciu stabil si un salariu bun, acum au ajuns sa lucreze pentru o companie, care pare ca in Dambovita, dar si in alte zone ale tarii, are un singur obiectiv: sa ajunga la fier vechi. CFR-istii isi amintesc de vremurile bune si cand se gandesc in ce situatie au ajuns acum ii apuca plansul. In ultimii ani au fost dati afara pe capete si asta pentru ca procesul de restructurare sau redresare a companiei a insemnat un singur lucru: disponibilizari colective. Anul trecut in Dambovita, mai erau 1000 de angajati la Caile Ferate. Numarul lor s-a redus dupa ce linia de tronsonul Targoviste-Pietrosita a fost inchis. Unii angajati de la aceasta sectie au fost mutati pe alte posturi, altii au fost dati afara. Dar lucrurile nu se opresc aici. Feroviarii nu au scapat inca de disponibilizari, asa ca fiecare zi la serviciu este pentru ei plina de incertitudini. Nu stiu daca mai au unde sa se mai intoarca. Și de parca nu ar fi fost suficient, sunt obligati sa lucreze in conditii jalnice. Cladirile se darama peste ei, iar in interiorul, totul este vechi si derapanat. Nu s-au mai facut investitii, iar oamenii sunt obligati sa vina cu bani de acasa pentru reparatii.
Este greu de crezut, dar adevarat. Statiile unde lucreaza feroviarii nu au apa curenta. Angajatii vin de acasa cu o sticla cu apa. Nu au apa nici macar sa se spele pe maini. Mobilierul este antic si daca vor sa aiba parte de lumina, trebuie sa isi cumpere singuri becuri.
In toamna, cand mercurul a scazut destul de mult in termometre, feroviarii au inghetat in cladirile neincalzite. Intrun final au primit lemne, dar sobele sunt atat de vechi incat nu mai fac fata. Sunt anagajti care si-au adus de acasa calorifere electrice, pentru a se incalzi putin. In plus, trebuie sa faca economie la lemne.
Despre toalete nici nu se pune problema. Contruite in urma cu multi ani, au ajuns o ruina. Este imposibil sa le folosesti. Cei mai norocosi au primit niste toalete ecologice.
Mai mult de atat, se tem pentru viata lor. Sunt obligati sa petreaca noaptea, la munca, in aceste cladiri derapanate, care nu au nici macar o usa decenta, care sa poata fi inchisa asa cum trebuie. In orice moment se pot trezi cu musafiri nepoftiti.
Si pe langa conditiile groaznice in care trebuie sa lucreze, feroviarii sunt condamnati si la saracie. Dupa ce au lucrat zeci de ani la aceasta companie, primesc un salariu putin mai mare de 1.200 de lei si nu vorbim aici despre posturile cele mai proaste de la CFR. Cu imprumuturi la banci, cheltuieli la apartament si copii de intretinut, feroviarii abia mai reusesc sa mai supravietuiasca. Cei mai multi dintre ei ar renunta, dar spun ca nu au unde sa se duca. Au depasit varsta de 45 de ani si se tem ca nimeni nu ii mai angajeaza.
O sa ajungem sa reparam calea ferata in baston, spun oamenii, nemultumiti si de politica de pensionare a companiei. Cei care au trecut acum de varsta de 50 de ani, in trecut ieseau la pensie. Acum lucrurile s-au schimbat, iar varsta la care se pot pensia a crescut. Nu se gandesc ca ne pun viata in pericol, se plang angajatii.
Iar lista nemultumirilor cfr-istilor poate continua la nesfarsit. Nu mai au parte de prime de sarbatori si le-au fost taiate si calatoriile gratuite cu trenul. Ei fac naveta la serviciu zilnic si trebuie sa scoata bani din buzunare, pentru a-si plati biletele.
Durerea oamenilor nu pare insa sa ii intereseze pe mai marii companiei. De a lungul timpului, CFR s-a apropiat tot mai mult de prapastie, iar singura solutie gasita de sefi a fost reducerea drastica a personalului. Si nu vorbim aici despre cei care stau la birouri, in locuri caldute, ci despre cei care munceau prin frig si ploaie. Pierderile de la Caile Ferate nu au fost simtite in conturile sefilor companiei, ci in ale angajatilor, condamnati la salarii mici si conditii ingrozitoare de munca.
ECHIPA: Madalina Zabava / Loredan Bouroșu